Planta este cunoscuta si sub denumirile: radacina dulce, iarba dulce. In scopuri medicinale se foloseste radacina.

Contine glicorizina, acid glabric, derivati de natura flavonoidica - licviritina si izolicviritina, un hormon estrogen de natura steroidica similar estradiolului, amidon, zaharuri reduca-toare, asparagina, substante minerale, vitamine din grupul B, dihidrostigmasterol.

Utilizare. Datorita glictrizinei de natura triterpenica fluidi-fica secretiile traheobronhice si faringiene, iar datorita derivatilor flavonoidici are actiune diuretica si antispasmodica, datorita acidului giiciretic si glabric actioneaza asupra echili­brului ionic si are actiuni antiinflamatoare. Este antiinflamator articular, laxativ sau purgativ in functie de doza. Util in artrite, dismenoree, ulcer gastric, bronsita, constipatie, calculoza renala si biliara.

Cu radacina de lemn dulce se indulcesc ceaiurile si in acelasi timp se amelioreaza gustul neplacut al unor medica­mente.                                                                     ;

La dispepsiile de fermentatie ceaiul se va indulci cu lemn dulce, deoarece, spre deosebire de zahar, acesta nu produce fermentatie.

Intern se foloseste sub forma de infuzie - o lingurita radacina la 200 ml apa clocotota; se beau 3 ceaiuri la 24 de ore; se foloseste la indulcirea alimentelor neproducand fer­mentatie.

Creste numai in regiuni joase. Lemnul dulce este putin raspandit in special in albiile parasite ale unor rauri.