Odoleanul, numit si valeriana, este o planta pe care o gasim citata de cele mai vechi tratate de medicina. Se mai numeste si gusa-porumbelului si iarba-pisicii, deoarece radacinile sunt foarte cautate de pisici, datorita mirosului lor patrunzator.

In scopuri medicinale se folosesc rizomii si radacinile -Radix Valerianae - pentru continutul lor bogat in ulei volatil, rezine, acizi organici.

Contine ulei volatil, acizii cafeic si clorogenic, precum si alfa-metil-piril-cetona, o serie de alcaloizi de natura actidinica, combinatii terpenoidice denumite valeopotriati.

Utilizare. Radacinile de valeriana au efecte inhibitoare asupra tesuturilor nervoase si musculare.

Efectele sedative se manifesta atat asupra encefalului, cat si asupra celorlalte segmente ale sistemului nervos, efectele sedative in nevroze se datoresc diminuarii excitabi­litatii maduvei spinarii si creierului.

Actiunea excitanta asupra musculaturii netede si striate se obtine printr-un dublu mecanism; unul direct-muscular, iar altul indirect nervos.

Intern. Planta este cunoscuta ca una dintre cele mai bune medicamente cu actiune calmanta asupra intregului sis­tem nervos. Are proprietatea de a micsora starile de excitatie, regleaza palpitatiile inimii si aduce un somn linistitor (in insom­nii). Calmeaza spasmele muschilor, recomandandu-se in coli­cile stomacale de natura nervoasa. Se mai utilizeaza in astm si combate sensibilitatea la voma. Este hipotensiv.

Intern, radacina se intrebuinteaza sub forma de praf (cate un varf de cutit de 3 ori pe zi.

Somnifer - infuzie: o lingura la 250 ml apa clocotita; se bea seara inainte de culcare.

Sedativ: aceeasi formula de preparare; ceaiul se bea insa fractionat in trei reprize in decursul unei zile. Din cauza gustului neplacut, se prefera tinctura de vale­riana 25 de g radacina la 100 g alcool de 75^; se lasa la ma­cerat 7 zile; se iau 20-25 de picaturi de 3-4 ori pe zi.