Muschiul-de piatra creste in regiunea alpina si pe pla­tourile din zona alpina expuse vanturilor puternice, in Banat si Muntii Fagarasului.

Stiintific se numeste Lichen Islandicus, iar popular muschi-de-munte, muschi-cret, jebghiu-de-munte. Contine mucilagii, acizi lichenici - cetraric si prdtrocetraric, ulei volatil, vitamina Asi B1, iod, urme de fridelina si grasimi. Prin hidroliza, hidratii de carbon (lichenina) se transforma in D-glucoza, iar asa-numita izolichenina se dizolva in apa la rece, iar apoi se scindeaza in manoza, galactoza si glucoza.

Utilizare. Lichenul de piatra are doua actiuni diferite: sub­stantele amare stimuleaza secretiile stomacale si sistemul ner­vos vegetativ si vasomotor.
Cand se urmareste a doua actiune importanta, care se datoreste mucilagiilor, se utilizeaza extractul apos obtinut la cald. In cazul in care bolnavul are hiperaciditate gastrica, se inlatura din produs substantele amare prin extractie alcoolica.

Stimuleaza secretia pancreatica, este emolient si cal­mant al aparatului respirator si digestiv, fluidifica secretiile bronhice.

Intern: in insuficienta pancreatica, bronsite, laringite, tra-heite, stari de voma la gravide, anorexie.
Intern sub forma de ceai - o lingurita de planta la 250 mi apa clocotita; se fierbe 6 minute; se adauga un varf de cutit de bicarbonat de sodiu; se beau reci ti indulcite, cel mult 3 ceaiuri in 24 ore. Se prefera folosirea sub forma de tinctura, din care se iau 30-50 picaturi in 24 ore. Tinctura se prepara prin macerare,
timp de 8 zile, din 20 g muschi in 100 ml alcool de 70°.

Prin fierbere, principiul amar (acidul cetraric) se descom­pune, astfel ca decoctiile sunt utilizate ca antivomitiv si in bolile cailor respiratorii ca bronsite, laringite, tuse.