Se gaseste in padurile de foioase, sau mixte. Plamanarica creste prin cranguri si pe locuri umede de la ses. Mai este numita cuscrisor, mierea-ursului si sudoare.

Contine saponozide, alantoina, mucilagii, acid salicilic, tanoizi, derivati polifenolici, flobafene, polioze, pentoze; acizii: stearic, palmitic si miristic; fitosterine, saruri minerale bogate in magneziu, caroten si cantitati mari de vitamina C.

Utilizare. Se foloseste ca diuretic si reconstituant datorita aportului de magneziu, vitamina C si polivitamina A. Are pro­prietati emoliente si antiinflamatoare ca si antidiareice, anal-getice si cicatrizante. Este -un bun expectorarrt si antispastic bronsic.

In bronsite, laringite, reumatism, diaree, ulcer gastroduo-denal.

Frunzele de plamanarica se folosesc in bolile cailor res­piratorii, usurand expectoratia si calmand tusea si raguseala.

Datorita taninului este folosita in diaree.

Intern: infuzie - o lingura de frunze la 200 ml apa clo­cotita; se beau 3-4 ceaiuri caldute pe zi, dupa mesele princi­pale, indulcite cu miere de albine sau cu zahar.