In tara noastra cresc mai multe specii de tei. In scopuri me-dicinale se folosesc insa numai florile impreuna cu bracteele lor de la speciile indicate mai sus. Proprietatile vin­decatoare ale teiului sunt cunoscute inca din vechime, cand se foloseau in scopuri me-dicinale coaja, frunzele si seva, iar mai tarziu au inceput sa fie intrebuintate si florile.

Teiul rosu este cel mai raspandit in tara noastra. Creste bine pe solurile brune, este o specie de semiumbra. Teiul alb are pretentii mai ridicate fata de temperatura. Este destul de rezistent la seceta.

Teiul cu frunza mare este mai rar, mai pretentios fata de caldura si lumina. Se intalneste in limita dintre campie si deal, pe soluri fertile.

Toate speciile se cultiva pe marginea soselelor, in par­curi, gradini si curti.

Contine mucilagii care prin hidroliza dau: acid poliuronic, hexoza si metilpentoza, acid galacturonic, ulei volatil; flavonoide, gume, tanin, zahar, colina si acetilcolina.

In uleiul volatil se gaseste un alcool alifatic - farnesolul -^r care imprima florilor de tei mirosul caracteristic.

Utlizare Intern, actiune sudorifica, antitermica, emolienta, expectoranta si sedativa. Datorita uleiului volatil cu actiune neurosedativa si antiseptica, florile de tei sunt utilizate ca seda-tive in insomnii, stari anxioase si iritabilitate. Ceaiul de flori de tei contribuie la vindecarea racelii si gripei, stimuland transpi­ratia abundenta, facand sa scada temperatura crescuta a cor­pului. Florile de tei au o actiune linistitoare si ajuta la eliminarea secretiilor bronhice.

Asociate cu musetel si menta, florile de tei usureaza digestia si tonifica mucoasa gastrica.
Extern: calmant general, sub forma de bai si deconges- tiv. Fiind calmant general si decongestiv, florile de tei sunt folosite sub forma de bai in linistirea copiilor nervosi si bolnav­ilor de tuse convulsiva. Ceaiul de flori de tei, la care se adauga bicarbonat de sodiu, este utilizat sub forma de gargara in infla­matii ale amigdalelor, este indicat pentru combaterea cearcanelor, tinandu-se pe ochi timp de 15-20 minute.

Intern - se utilizeaza sub forma de infuzie: o lingurita de flori la 250 ml apa clocotita; se beau 3-4 ceaiuri pe zi indulcite cu miere de albine sau cu zahar.

Extern, pentru gargara, infuzie din 25 g de flori la 250 ml apa clocotita, la care se adauga 5 g de bicarbonat de sodiu. In amigdalite, gargara se face cu ceaiul cald.

Pentru bai: infuzie din 600 g produs uscat la 3,5 litri de apa clocotita; dupa strecurare, lichidul rezultat se amesteca cu apa din cada care trebuie sa aiba temperatura de 36s C. Se sta in cada 20-25 minute.