Socul este un arbust care creste la marginea padurilor si pe langa garduri.

De la soc se folosesc florile - Flores Sambuci - mai rar fructele - Fructus Sambuci - in diferite boli.

Contine rutozida, ulei volatil, etil-amine, izobutil si izoamil-amine, beta glicozizi ai acizilor cafeic si ferulic, mucilagii, vitamina C.

Intern: are proprietati diuretice, laxative si galactogoge. Provoaca transpiratie (sudorific) abundenta, ajutand la scaderea temperaturii. Florile de soc au proprietati antinevral­gice.

Intern, ceaiul de flori de soc se ia contra tusei in afectiu­nile aparatului respirator: raceala, gripa, bronsita, ca si in con-stipatie. Se recomanda in reumatism, boli ale aparatului urinar.

Ceaiul de flori de soc mareste cantitatea de lapte ia femeile care alapteaza, se foloseste ca medicament natural in obezitate. Pentru aceleasi motive este recomandat in consti-patiile de natura nervoasa.

Extern, sub forma de bai sau cataplasme, este indicat in abcese, arsuri, avand proprietatea de a calma durerile, avand efect decongestiv. Antiseptic.

Intern - infuzie: 3 lingurite de flori la 300 ml apa clocotita; se beau 4 ceaiuri caldute pe zi. ^!
Laxativ - infuzie: 2-3 lingurite la 250 ml apa clocotita; se ia seara inainte de culcare.

Extern - infuzie: cantitatea de flori se dubleaza.

Se gaseste in padurile de deal si campie, in luminisuri si !la margini de paduri.

Fructele de soc se folosesc la prepararea marmeladelor si siropului. Siropul se poate prepara din 1000 g suc de fructe ia 800 g zahar. Pentru aroma se poate adauga in timpul fier­berii 50 g flori uscate apoi se filtreaza.