Rostopasca, numita si crucea-voinicului, iarba-de-negri, pleoscanita, creste pretutindeni in tara noastra.

Contine alcalpizi din grupa naftofenantridinei: chelido-nina, homochelidonina, oxichelidonina, mezoxichelidonina, cheleritrina, sanguinarina; alcaloizi din grupa protoberberinei: coptizina si tetrahidrocoptizina, cantitati mici de berberina, pro-topina si alfa, beta-alocriptopina; cantitati mici de sparteina si cantitati mari de vitamina C; rezi diminueaza tonusut muscu­laturii netede intestinale, uterine, bronhiale si a altor organe avand actiune antiseptica de tipul papaverinei, cu avantajul unei toxicitati diminuate.

Utilizari terapeutice.

Intern: in afectiuni hepato-biliare (decongestiv), insuficienta cardiaca, angina pectorala, tumori.

Rostopasca asociata cu sunatoare, coada soricelului, menta, turita mare da un ceai cu efect curativ in bolile de ficat.

Extern: sucul laptos al plantei este utilizat obisnuit contra negilor, punandu-se de mai multe ori pe ei. Efect trofic si anti­septic.

Intern: infuzie - o jumatate lingurita planta la 250 ml apa clocotita; se ia o lingura la 4 ore, echivalentul unei doze pentru o zi. In caz de dureri cantitatea se repeta a doua zi.

Extern este utilizata in tratamentul pielii. In acest scop se amesteca 40 g pulbere rostopasca, 20 g lanolina si 20 g vaselina; se adauga 15 picaturi de acid fenic; se unge rana, iar pansamentul se tine aplicat 4 zile, dupa care se continua pana la vindecare.