Musetelul numit in unele locuri si romanita, este una dintre cele mai vechi si folosite plante medicinale. Creste pretutindeni, pe marginea drumurilor, ogoarelor, pe langa case.
Contine ulei volatil,
apigenina, umbeliferona, eterul metil-ic al umbeliferonei, acid salicilic,
fitosterine, subsante glico-zidice, acid clorogenic, camilina, vitamina
B1, vitamina C, substante minerale, matricina.
Utilizare. Datorita
uleiului volatil florile de musetel au actiune antispastica, anestezica,
antiseptica si antiinflamatorie, protectoare si curativa in reactiile
produse de iradieri, usureaza digestia si reduc inflamatiile mucoaselor,
au actiune carmina-tiva, sedativa, de antiseptic gastric si intestinal.
Este recunoscut pentru activitatea sa sudorifica, antidiareica, bactericida
si cicatrizanta.
Extern: ca emolient, antiseptic si descongestiv ano-rec-tal.
Intern: se recomanda pentru tratamentul gastritelor, enterocolitelor, dismenoreelor, diareei, infectiilor renale, astmului bronsic la copii si in boli ale ficatului.
Ceaiul de musetel
provoaca transpiratia, ceea ce face sa scada febra. Calmeaza tenurile
inrosite si iritate.
Intern, sub forma
de infuzie - o lingurita de flori la 250 ml apa clocotita; se beau
3-4 ceaiuri pe zi.
Extern: infuzie dintr-o cantitate de flori dubla. Se folosesc sub forma de comprese, bai, spalaturi, clisme, gargara.
Ranile cu puroi, arsurile, hemoroizii, durerile de gat, diferite ulceratii ale pielii, leucoreea, abcesele dentare, conjunctivita se trateaza cu musetel.
Pentru bai, se pun intr-un saculet de panza flori, peste care se toarna apa clocotita. Se lasa astfel pana ce baia ajunge, la temperatura normala a corpului, apoi se foloseste in scopul dorit. In arsuri, musetelul se poate folosi sub forma de ulei, care se prepara astfel: 10 g flori se umezesc cu o lingura de alcool. Dupa cateva ore acestui continut i se adauga 150 g ulei de floarea-soarelui si se incalzeste pe baia de apa (un vas cu apa in care se pune vasul cu musetel) timp de 2-3 ore pana ce alcoolul s-a evaporat. In tot acest timp, uleiul se amesteca adeseori. Se strecoara si se stoarce. Uleiul obtinut se pastreaza in sticle colorate la rece.
In cazul balonarilor se recomanda un ceai preparat dupa urmatoarea formula: musetel si fenicul, cate doua lingurite, radacina de nalba, de lemn dulce si frunze de menta, cate 4 lingurite din fiecare. Din acest amestec se iau doua lingurite care se oparesc cu doua cani de apa. Dupa 10 minute se strecoara lichidul si se indulceste. Se bea in cursul zilei cate o jumatate de cana cu ceai.
In gastrite si enterite se poate folosi urmatorul amestec de plante: musetel, coada-soricelului, pelin, menta si salvie. Se infuzeaza doua lingurite din acest amestec de plante cu o cana de apa. Se lasa 10 minute, apoi lichidul se strecoara si se bea neindulcit pe stomacul gol, in cursul unei zile, in doua-trei reprize.
Pentru ameliorarea durerilor provocate de menstruatiile dificile, se recomanda un ceai din 60 g musetel, 40 g frunze de menta, 40 g radacina de valeriana. O lingura din acest amestec de plante se opareste cu o cana de apa. Dupa racire se indulceste si se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
