Maghiranul este originar din Arabia si Egipt. La noi se cultiva pe suprafete intinse ca planta condimentara. Este culti­vat in judetele: Neamt, Ilfov, Braila, Buzau si in sudul Doljului.

Planta inflorita se foloseste mai rar in scopuri terapeu­tice.

Contine ulei volatil format din: terpinen, terpineol, car-vacrol; acid ursolic, beta sitosterina, vitaminele A si C.

Ceaiul se prepara dintr-o lingurita de maghiran maruntita, peste care se toarna o ceasca cu apa fierbinte. Pe zi se beau doua-trei ceaiuri indulcite.

Ceaiul de maghiran stimuleaza digestia, ajuta la eli­minarea gazelor, mareste pofta de mancare si calmeaza coli­cile stomacale, se foloseste in combaterea insomniilor si are insusirea de a mari diureza.

Utilizare. Se utilizeaza mult in industria alimentara pen­tru condimentarea preparatelor din carne.

Intern se recomanda in anorexie, balonari intestinale, insomnie, gastrite hipoacide.

Extern, sub forma de cataplasme caldute facute din frun­ze de maghiran, calmeaza colicile intestinale la copii.

Intern se foloseste sub forma de infuzie, 2 lingurite la 200 ml de apa fiarta.