 |  |
| |
Este unul din cele mai frecvente cancere şi este
grevat încă de o mare mortalitate. Macroscopic îmbracă
forme vegetante, sesile sau forme infiltrativ-stenozante.
Prognosticul este în raport de gradul de diferenţiere
celulară (cu cât este mai slab diferenţiat prognosticul
este mai rezervat) şi de extinderea tumorii.
Etiologie.
Există anumite condiţii cu potenţial malign
mai mare pentru cancerul de colon, aşa numitele stări
preneoplazice.
Stări preneoplazice în cancerul de colon:
1. Polipii adenomatoşi: sunt precursori în 90% dintre
carcinoamele colorectale, mai ales pentru cele situate
la nivelul colonului stâng. Profilaxia presupune depistarea
polipilor şi eradicarea celor voluminoşi.
2. Factorii genetici: Cancerul de colon a fost remarcat
şi în unele familii cu o incidenţă de aproape
50%.
15% dintre carcinoamele colorectale apar la pacienţi
care au în antecedentele heredo-colaterale o rudă
de gradul I cu diagnosticul de carcinom colorectal:
- polipoza familială, sindromul Gardner (polipoza colorectală
şi a intestinului subţire + tumori mezenchimale),
Oldfield (polipoza colorectală + chiste sebacee multiple),
Turcot (polipoza colorectală + tumori ale sistemului
nervos central). Spre deosebire de acestea, sindromul
Peutz-Jeghers (polipi hamartomatoşi ai intestinului
+ leziuni pigmentare muco-cutanate) are un risc redus
de malignizare.
- În sindromul de cancer colonic familial cancerul survine
la tineri, este localizat mai ales pe colonul drept, fără
să existe polipoze sau alte stări precanceroase.
3. Bolile inflamatorii ale colonului: rectocolita hemoragică
şi boala Crohn au un risc crescut de apariţie
a cancerului ce colon după10 ani de evoluţie.
Atitudinea profilactică ce se impune este colonoscopia
anuală după 8 ani de evoluţie a bolii.
Factori co-carcinogeni care favorizează apariţia
cancerului colorectal
1. Factorii alimentari: consumul mare de grăsimi
animale, alimente prelucrate excesiv, lipsa celulozei
din alimentaţie, nitrozaminele dieta hipercalorică,
săracă în fibre (fructe, legume, cereale), creşte
riscul de apariţie a carcinomului colorectal.
2. Incidenţa cancerului de colon este crescută
în Europa de Vest şi America de Nord. Emigranţii
veniţi din ţări cu un precedent mic de
cancere de colon stabiliţi în zonele cu incidenţă
mare şi urmaşii lor, fac boala cu aceiaşi
frecvenţă ca şi localnicii. Acest fapt
indică influenţa factorilor de mediu asupra
bolii.
Morfopatologie
Cancerele
de colon sunt adenocarcinoame care pot prezenta grade
de diferenţiere diferite. Clasificarea lui Dukes
are 4 stadii:
-stadiul A: tumoră localizată la mucoasă
şi submucoasă,
-studiul B: tumoră cuprinzând numai peretele colonului,
-stadiul C: extindere în afara peretelui colic la ganglionii
regionali
-stadiul D: extindere la alte organe.
Stadiile A şi B au cele mai bune şanse de supravieţuire
după intervenţia chirurgicală.
Localizare
2/3 din carcinoamele colorectale apar pe colonul stâng
şi 1/3 în colonul drept. Incidenţa carcinomului
colorectal a crescut în ultimele decenii, mai ales cele
cu localizare colică decât cele rectale. Există
şi cancere sincrone (în 4% dintre cazuri) şi
polipi adenomatoşi asociaţi la 25% din cazuri.
Tablou clinic
În diagnosticul precoce al carcinoamelor colorectale nu
există simptome specifice.
Simptomatologia este legată de localizarea şi
de stadiul bolii. Semnele majore ale cancerului de colon
sunt: sângerările rectale, durerile abdominale şi
tulburările de tranzit. Durerile abdominale, tulburările
de tranzit, hemoragiile digestive inferioare pot să
apară şi în afecţiuni benigne.
Tumorile voluminoase realizează compresiuni asupra
organelor vecine ca vezica urinară, uretere sau uter,
apărând o simptomatologie de vecinătate.
Există forme silenţioase, în special localizate
pe cec, care în prim plan prezintă anemie microcitară
cronică bine tolerată până la 5-6g produsă
prin hemoragii mici dar repetate ce pot fi evidenţiate
în scaun prin reacţia Gregersen.
Cancerele localizate pe colonul transvers şi pe descendent
sunt frecvent forme inelare, stenozante, şi dezvoltă
o simptomatologie de tip subocluziv sau chiar ocluzie
intestinală.
Cancerele segmentului terminal dau simptome legate de
actul defecaţiei: constipaţie, diaree, tenesme,
rectoragii.
Simptomatologia poate sugera localizarea cancerului de
regulă doar în stadiile avansate ale bolii:
- la nivelul colonului drept se pot manifesta prin: dureri
abdominale (74%), astenie (29%), sângerări oculte
cu anemie consecutivă care uneori domină tabloul
clinic (27%), masă abdominală palpabilă
(23%) în stadiile avansate;
- tumorile colonului stâng produc dureri abdominale cu/fără
sindrom subocluziv (72%), sângerare macroscopică
cu sânge proaspăt roşu amestecat cu materiile
fecale (53%), constipaţie agravată (42%), sindroame
ocluzive şa;
- tumorile recto-sigmoidiene produc rectoragii (85%),
constipaţie (46%), tenesme rectale (30%), diaree
(30%), dureri abdominale (26%), scăderea calibrului
scaunului şa.
Diagnosticul pozitiv se pune pe unul sau asocierea următoarelor
simptome: sângerare rectală, tulburare de tranzit
recent apărută, durere abdominală colicativă
(sindrom subocluziv), slăbire în greutate şi
anemie feriprivă.
În prezenţa lor este obligatorie investigaţia
radiologică prin irigografie, recto-sigmoidoscopie
şi/sau colonoscopie.
Complicaţii
În evoluţia cancerelor de colon prin expansiunea
tumorii se pot produce următoarele complicaţii:
- perforaţii ale colonului cu peritonită generalizată
sau localizată,
- hemoragii masive prin erodarea unor vase mari,
- ocluzie intestinală,
- fistule interne sau la piele,
- abcese şa.
Căile de extindere ale tumorii
Extinderea tumorii se face prin:
1) invazie directă cu interesarea peretelui intestinal,
urmată de invazie prin seroasa peritoneal în grăsimea
peri-rectală, şi interesare prin contiguitate
a organelor vecine;
2) diseminare limfatică (adenopatii per-rectale, ulterior
de-a lungul axelor arteriale majore);
3) diseminare hematogenă prin drenaj în sistemul
port, ficatul fiind sediul de elecţie al metastazelor
colonice, cu excepţia rectului inferior şi al
canalului anal care drenează prin sistemul venei
cave inferioare, primul sediu al metastazelor fiind plămânul;
alte sedii ale metastazelor: ovare, os, suprarenale, SNC;
4) diseminare peritoneală cu carcinomatoză peritoneală;
5) diseminarea intra operatorie; evitarea ei presupune
o tehnică chirurgicală riguroasă.
Tratamentul este chirurgical şi constă în exereza
tumorii. Asocierea radioterapiei pre- sau post operatorii
nu a îmbunătăţit prognosticul. Durata supravieţuirii
după intervenţie depinde de extensia tumorii.
Bilanţul obligatoriu înainte de instituirea terapiei:
Anamneză: antecedente, căutarea formelor
familiale;
Examen clinic general;
Tuşeul rectal (la femei şi examen ginecologic);
Confirmare prin rectoscopie şi/sau colonoscopie
cu biopsie pentru a surprinde eventuale tumori sincrone;
Ecografie hepatică + abdomino-pelvină;
Pentru rect poate fi necesară în plus o
ecografie endorectală sau TC pelvin;
Radiografie pulmonară;
Markeri tumorali: antigenul carcino-embrionar
(ACE) sau dozarea CA 19-9 (dacă ACE este negativ).
Profilaxie primară se face prin teste screening de
depistare a cancerului colorectal, reacţia Gregersen
anual sau la 2 ani după vârsta de 50 de ani, rectosigmoidoscopie
la 2 ani, colonoscpie la 5 ani sau cel puţin o dată.
La rudele de gradul I ale pacienţilor cu cancer de
colon screning-ul începe mai devreme.
Profilaxia secundară presupune efectuarea colonoscopiei
postoperatorii la 6 luni, apoi anual, apoi la 2 ani şi
determinarea markerilor tumorali serici periodic pentru
depistarea recidivelor tumorale postoperatorii.
| Copyright 2005-2013 Contact | Adauga articol | Politica de confidentialitate |
