Definiţie
Grup de tulburări inflamatorii cronice ale tractului digestiv, mai ales intestin gros şi subţire în care se disting 2 afecţiuni mai bine conturate: colita ulceroasă (cuprinde mai frecvent porţiunile terminale ale colonului, dar se poate extinde la tot colonul) şi boala Chron (descrisă iniţial ca ileită terminală, s-a dovedit că poate cuprinde întreg tractul digestiv: gură, esofag, stomac, duoden, jejun, ileon, colon şi determină leziuni stenozante etajate).

Epidemiologie
Colita ulceroasă (CU) are incidenţă mai mare ca Boala Chron (BC), dar în esenţă sunt boli intestinale relativ rare (1 la 1000 de locuitori).

Etiopatogenie
Boala intestinală inflamatorie cronică are o componentă ereditară, iar factorii de mediu au o influenţă evidentă în determinismul bolii. Au fost cercetaţi factori genetici, infecţioşi, imunitari şi psihologici care ar putea explica apariţia şi evoluţia bolii, dar mecanismele exacte nu sunt pe deplin elucidate.
Stresuri psihice majore: depresie, anxietate declanşează sau agravează puseele bolii.
Simptomatologia generală cuprinde dureri abdominale cu caracter colicativ, scaune diareice, astenie, scădere ponderală, febră sau subfebrilitate de durată.
Diagnosticul de boală inflamatorie intestinală trebuie suspectat atunci când bolnavul prezintă diarei sanguinolente, dureri abdominale colicative, febră sau subfebrilitate prelungită, sindrom de malabsorbţie, rectoragii sau elemente patologice în scaun (puroi) (CU) sau se asociază infecţii perianale persistente, fistule, sindroame subocluzive intermitente (BC).

Semnele de alarmă în sindromul diareic sunt:
. Prezenţa nocturnă a scaunelor
. Prezenţa sângelui în scaun
. Anemia
. Scăderea în greutate
. Vârsta avansată-
În cazul prezenţei acestor sindroame clinice trebuie aplicate metode de explorare directă endoscopică precedată de regulă de explorarea radiologică a tubului digestiv inferior.

Examene de laborator:
o teste de inflamaţie sunt pozitive : VSH, fibrinogen, PCR, alfa 2 crescute în puseele evolutive
o anemie feriprivă,
o hiperleucocitoză cu deviere la stânga a formulei leucocitare
o hipoproteinemie cu hiposerinemie prin exudare intestinală,
o hipokaliemie în raport cu pierderile intestinale.
o TGP, BI, FAL şi GGT cresc în afectare hepatică.
Invstigaţii paraclinice: recto-sigmoido-colonoscopie, biopsie, irirgografie cu dublu contrast.

Diagnostic diferenţial se face cu:
- diareile infecţioase (evidenţierea germenului prin coproculturi, tablou sever, autolimitate),
- cancerul de rect şi de colon (colonoscopie),
- colita pseudo-membranoasă (indusă de antibiotice), apare după 2-4 săptămâni de tratament antibiotic. Leziunile sunt datorate germenului Clostridium difficile care secretă o endotoxină necroticolitică
- colita ischemicã
- hemoroizii interni şi externi (tuşeu rectal).
- TBC ileocecal (în BC)
- Diverticuloza/ diverticulita colonică
Diagnosticul diferenţial între cele două entităţi: CU şi BC este uneori dificil.

	MANCARIMEA, PRURITUL, URTICARIA
	AFECTIUNILE SISTEMULUI CIRCULATOR
	COLONUL IRITABIL
	NEFRITA, URETRITA, URETERITA
	CRURALGIA
	ABCESUL
	TUSEA CONVULSIVA
	ASTIGMATISM, CATARACTA, MIOPIE, PRESBITISM, STRABISM
	MALADIA ALZHEIMER
	AFECTIUNILE SISTEMULUI DIGESTIV