Amiloidoza este o bolaă metisistemică dată de depunerea extracelulară a unei proteine amorfe numită amiloid. Diagnosticul se pune prin biopsie jugală, rectală sau renală, pe care se evidenţiază prezenţa amiloidului (coloraţie roz cu hematoxilin-eozină)

Sunt descrise două forme de amiloidoză: primitivă şi secundară asociată cu alte afecţiuni cronice: mielom multiplu, boli infecţioase cronice (ostemielite, tuberculoză, supuraţii pulmonare şa) sau inflamatorii cronice (artrita reumatoidă, LES, şa).

Afectarea glomerulară se traduce prin proteinurie uşoară sau SN. Rareori putem avea doar microhematurie izolată. Nu există tratament specific al amiloidozei. Putem obţine remisiuni în amiloidoza secundară dacă se elimină cauza.

Prognosticul nu se coreleazã cu gradul proteinuriei. Leziunea renală (depunerea de amiloid) este de regulă ireversibilă şi evoluează spre IRC şi exitus.

	SISTEMUL NERVOS CENTRAL
	AMENOREA
	COLONUL IRITABIL
	NEFROPATIA ENDEMICA BALCANICA
	MIELITA, NEVRITA, POLIOMELITA
	RETINEREA APEI / EDEMUL
	APOPLEXIA, EPISTAXIS, FRAGILITATEA CAPILARA, FRAGILITATEA VASCULARA, HEMORAGIA
	ENCEFALOPATIA HIPOXIC-ISCHEMICA PERINATALA (EHIP)
	CADEREA PARULUI, ALOPECIA
	LARINGITA