f3h987fi78sqr
Boala se datoreaza secretiei excesive de hormon paratiroidian. In 90% dintre cazuri afectiunea este provocata de un adenom paratiroidian, mai rar de cancer sau de hiperplazia paratiroidelor.
Simptomatologie: excesul de hormon paratiroidian duce la cresterea calciului din sange (hipercalcemie si la scaderea depozitelor de calciu si fosfor din oase. In consecinta, se elimina prin urina cantitati mari de calciu (hipercalciurie). Un efect imediat al acestui proces este eliminarea unor cantitati mari de urina (poliurie), cu aspect laptos, insotita de sete mare (polidipsie). La nivelul tesuturilor moi - vase, rinichi, stomac - se depun cristale de fosfat de calciu, care se prezinta la examenul radiologie sub forma de calcificari. Caracteristica acestei boli este calculoza renala, care se poate complica cu pielonefrita si calcificarea difuza a tubilor renali. In etapa finala a bolii survin demineralizarea scheletului si atrofia oaselor. Apar dureri osoase, eroziuni ale falangelor si osteoporoza craniului. Din cauza demineralizarii, calota prezinta la examenul radiologie un aspect particular, "vatuit", datorita opacitatilor dispuse neregulat pe suprafata craniului. La nivelul oaselor lungi apar chisturi si se produc cu usurinta fracturi, bolnavul devenind cu timpul un infirm. Muschii sunt si ei afectati, fapt care se traduce prin oboseala musculara si hipotonie.
Diagnostic: prezenta calculilor renali la un bolnav poate sugera existenta hiper-paratiroidismului. Examenul radiologie are mare valoare diagnostica, dar numai in faza avansata a bolii, cand apar chisturile, fracturile si osteoporoza. Hiperpa-ratiroidismul poate fi recunoscut, totusi, mai devreme, gratie investigarilor de laborator. Vom prezenta pe scurt cateva dintre ele.
Dozarea calciului in sange este prima si cea mai importanta analiza. Se gasesc valori crescute ale calcemiei si concentratii scazute de fosfor sanguin. Excretia urinara de calciu este apreciata prin
testul Sulcowitch. Se stie ca dupa un regim alimentar
sarac in calciu, eliminarile de calciu in urina sunt in jurul a 150 mg/zi. In hiperparatiroidism, valorile sunt mult peste 150. Mai complicat este
testul bilantului calcic, care apreciaza diferenta dintre aportul si excretia de calciu in urina si fecale. Bilantul este normal daca omul nu elimina mai mult calciu decat ingera. Cand exista pierdere de calciu prin urina, bilantul este negativ. Tehnica este urmatoarea: se da un regim alimentar care sa contina 150 mg calciu, alcatuit din oua, unt, paine, fructe, ceai, zahar, timp de 3 zile. Inainte de proba se dozeaza calciul in urina din 24 de ore si in fecale. In a patra zi a probei se dau, din nou, la laborator, pentru analiza, urina si materiile fecale. Daca eliminarea de calciu este de peste 150 mg, inseamna ca exista pierdere de calciu. O alta proba utilizata in diagnosticul hiperparatiroidismul este
clearance-vX fosforului.
Tratamentul hiperparatiroidismului este chirurgical si consta in indepartarea tumorii paratiroidiene.
