Urechea percepe sunete de circa 20.000 de oscilaţii pe secundă.
Vibraţiile mecanice pendulare - reprezentānd sunetul - ce depăşesc această limită poartă numele de ultrasunet.
Frecvenţa undelor ultrasonice este foarte mare fiind apreciată la 50.000 Hz - 3.000.000 Hz.
Aparatele utilizate īn fizioterapie furnizează ultrasunete cu frecvenţe cuprinse īntre 80.000 şi 100.000 Hz.
Lungimea de undă a ultrasunetelor este foarte mică, putānd fi localizate selectiv. Ele prezintă variaţii īn funcţie de natura mediului străbătut (gazos, lichid sau solid).
Aplicarea undelor ultrasonice pe un corp omenesc produce un transfer de energie considerabil prin alterarea stărilor de presiune realizate.
Transferul de energie se măsoară īn W/cm2, şi depăşeşte intensitatea sunetului.
Acesta este un parametru important īn cadrul terapiei cu ultrasunete.
Undele ultrasonice se propagă sub forma unui fascicul de raze, cu viteză constantă.
Efectele fiziochimice ale ultrasunetului
* Efect mecanic - reprezentant de vibraţia produsă, care se transmite din aproape īn aproape, fiecare moleculă fiind pusă īn mişcare cu o frecvenţă egală cu cea a sursei.
* Efect termic - energia ultrasonică se transformă īn energie calorică īn mediul traversat prin două modalităţi:
- prin absorbţia energiei UUS de către mediile neomogene cu degajare de căldură şi amortizare a amplitudinii vibraţiei;
- prin fracţionarea particulelor mediului, mai ales la nivelul de separare a două medii (muşchi, os).
* Efectul de cavitaţie
- este un fenomen care constă īn producerea de goluri īn interiorul lichidului traversat, manifestāndu-se vizibil prin formarea bulelor de aer. Acestea se produc prin compresiunile şi dilatările succesive realizate de UUS asupra lichidului.
Īn perioada de compresiune cavităţile dispar după care compactul lichidian se reface cu eliberarea unei mari cantităţi de energie, cu efecte distructive.
Īn punctele de separare a două medii cu densităţi diferite (os-muşchi, de exemplu) presiunea poate creşte la cāteva mii de atmosfere īn temperatură, la cāteva sute de grade.
Īn lichide se produce fenomenul de pseudocavitaţie, caracterizat prin degazifierea lichidului.
Īn practica terapeutică curentă, nu se pot produce fenomene de cavitaţie.
* Efectul de difuziunea
- constă īn creşterea permeabilităţii membranelor.
* Efecte chimice
- ca urmare a acţiunii ultrasunetelor, au loc procese de oxidare, reducţie, depolarizare şi alterare a structurii chimice a substanţelor.
Efectele biologice ale ultrasunetelor
- sunt incomplet elucidate, se presupune ca īn funcţie de intesitatea ultrasunetului (care se măsoară īn W/cm2) se produc modificări tisulare minime şi reversibile, la intensităţi mici - 0,7-0,4 W/cm2. La intensităţi medii (10,5-0,7 W/ cm2) au loc efecte fiziochimice şi biologice maxime (reversibile), iar la intesităţi mari (>0,8W/ cm2) apar modificări ireversibile.
- Dozele mici - 0,1-0,5 W/cm2 (0,4W/cm2) cresc permeabilitatea membranei celulare. Se produc activări moleculare, creşte activitatea de respiraţie celulară, sunt activitate enzimele glocolice, şi scindează macromoleculele glucidice, sunt activate procesele oxidative, se produc efecte reductoare (creşte conţinutul de grupe sulfhidril īn ficat, creier, rinichi, miocard).
La nivelul tegumentului - se eliberează mastocitele, cu producere de histamină. Creşte permeabilitatea celulelor tegumentare, care are ca urmare posibilitatea de a difuza prin tegument substanţe medicamentoase (cunoscut sub numele de sonoforeză).
- Dozele medii - 0,5W/cm2 - 0,7 W/cm2 - produc hiperemie tegumentară, cu vasodilataţii şi īn ţesutul subcutanat. Au efecte fibrinolitice prin rupere şi fragmentare tisulară, fragmentarea macromoleculelor, hipermeabilizarea membranelor, creşterea metabolismului celulelor local.
- Dozele mari - 0,8W/cm2 - produc distrucţii celulare şi rupturi capilare, din cauza exacerbării efectelor dozelor medii.
Īn ţesutul muscular - efectele UUS sunt direct proporţionale cu intensitatea ultrasunetelor aplicate.
Ţesutul osos - la dozele mici reacţionează prin formare de osteofite, la dozele mari - prin edeme hemoragice, necroze osoase.
La limita muşchi-os se acumulează o importantă cantitate de energie calorică, osul se īncălzeşte de cinci ori mai mult decāt muşchiul.
-Ţesutul osos la nivelul epifizelor īn perioada de creştere este foarte sensibil.
- Sāngele - supus iradieri cu ultrasunete - scade proteinemia (albuminele şi globulinele) şi creşte globulinele β, eritocitele se concentrează īn grupuri, se īncetineşte procesul de coagulare.
Efectele fiziologice ale ultrasunetelor
1. Analgezice
2. Hiperemiante
3. Miorelaxante
Mod de aplicare - dozare
Dozarea se face īn funcţie de:
- regiunea tratată - grosimea straturilor tisulare;
- profunzimea locului tratat;
- calea de aplicare;
- natura afecţiunii (īn spondilită doze mari);
- stadiul afecţiunii (īn acut doze mici, īn cronic mari);
- vārsta pacientului (sub 18 ani şi vārstnici doze mici);
- starea generală a pacientului.
Dozarea - doze mici 0,05-0,5 W/cm2;
- doze medii 0,5-0,8 W/cm2;
- doze mari 0,9-1,2W/cm2 + 1.
* Pentru ţesutul subcutanat şi cutanat:
- intensităţile mici 0,1-0,2 W/cm2. Īn zonele hiperalgice chiar mai mici: 0,02 W/cm2.
* Pentru ţesutul muscular:
- dozele sunt cele medii - cu insistenţă pe zona de trecere tendon-muşchi īn direcţia fibrelor musculare.
* Pentru ţesutul osos şi articulaţii
- poziţionarea să fie adecvată;
- fracturile imobilizate īn aparat gipsat se stimulează pentru formarea calusului; doze mici prin ferestre īn ghips;
- zonele cu vascularizaţie superficială vor fi tratate cu intensităţi reduse.
Indicaţiile terapiei cu ultrasunete
* Patologia aparatului locomotor de cauză reumatismală:
- reumatismul degenerativ - artroze, spondiloze;
- reumatismul inflamator cronic - artrite, spondilite;
- reumatismul abarticular.
*Patologia aparatului locomotor de cauză traumatică - ortopedia:
- fracturi recente (se stimulează cu UUS - formarea calusului);
- contuzii, entorse, luxaţii, hematoame, algodistrofii posttraumatice. Se practică dozele progresive, de la 0,05-0,1 W/cm2 pānă la 0,5 W/cm2 - 2-5 min.
- posturi vicioase - scolioze, deformări ale piciorului.
* Afecţiuni dermatologice:
- cicatrici cheloide, plăgi atone, ulcere trofice ale membrelor.
* Afecţiuni ale ţesutului colagen:
- fibrozite, dermatomiozite, miozite, sclerodermie, ............... (cu alpemchimotripsină).
* Afecţiuni neurologice:
- nervite, nevralgii;
- sechele .................... după herpes zooster;
- nevroamele amputaţiilor;
- distrofia musculară ...................;
- ................................
* Afecţiuni circulatorii:
- st I-II - īn aplicaţii dermatomioamele paravertebrale, creasta iliacă, .......... scarpă.
- boala Raynaud - se iradiază ganglionii ........... īn regiunea supraclavulară, īn dreptul vertebrei C7-T1.
Contraindicaţiile ultrasonoterapiei
- Afecţiuni dermatologice cu leziuni tegumentare, sau .....
- Tulburări de coagulare
- Fragilitate vasculară
- Stare generală alterată, casexie
- Dureri īn toate stadiile (pre şi postoperator)
- TBC activă, indiferent de stadiu şi de localizare
- Stări febrile
- Fenomene inflamatorii
- ..........
- Insuficienţă cardio-respiratorie. Cardiopatia ischemică
- Tulburări de ritm
- Suferinţele ...........: varice, ............... ............
- Nu se vor aplica UUS pe zonele organelor interne: creier, măduvă, ficat, splină, uterul gravid, glandele sexuale, plămānii, cordul
- Nu se vor aplica UUS pe zonele de creştere la copii şi la adolescenţi
