Aparatul urinar fiind principalul \"epurator\" al organismului, este supus în multe situatii agresiunilor de toate felurile. Puterea sa de aparare consta în buna functionare, în producerea permanenta si într-un flux continuu al urinii care, chiar daca contine substante toxice, microbi sau virusuri, reuseste fara prea multe urmari sa le elimine. Deci diureza buna, ca si mictiunile fiziologice \"spala\" conductele urinare normale si le feresc de îmbolnavire. Punctul de agresiune nu este numai cel venit din organism prin circulatie (arterele renale), prin bogata sa vascularizatie, dar el poate fi si ascendent, de la uretra, care este în contact direct cu exteriorul, ca si de la aparatul genital masculin. Nu în ultimul rând sînt incriminate si cauzele directe, traumatismele renale si vezico-uretrale fiind cele mai frecvente. Acestea din urma necesita obligator internarea într-un serviciu de specialitate (urologie).

Multitudinea si frecventa deosebita a infectiilor generale afecteaza în cele mai multe cazuri si rinichiul sau chiar întregul aparat urinar. Sînt atât de multe cauze, încât simpla enumerare a celor mai importante trebuie sa atraga atentia oricarui bolnav asupra faptului ca si rinichiul \"sufera\" sau mai bine zis este afectat în amigdalite, infectii dentare (infectie de focar), rinofaringite, infectii cutanate (cel mai grav furunculozele), otite, scarlatina, boli infecto-contagioase cu episoade septice, colecistite, apendicite, colite, pneumonii, supuratii pulmonare sau chiar în tulburari de tranzit (constipatia cronica), infectii genitale (metrite, anexite supurate, prostatite, orhiepididimite etc.). Chiar sarcina sau statul prelungit în pat datorita unor boli, afectiunile neurologice, tratamentul cu cortizon sau preparate cortizonice, starile casectice determina afectarea rinichiului.

In toate aceste cazuri de infectii calea de propagare este sangvina, microbii descarcati intermitent în sânge ajung în aparatul urinar, putind sa determine glomerulonefrite (afectarea glomerulilor renali); pielonefrite (afectarea bazinetului si a parenchimului renal), nefrite (afectarea numai a tesutului renal), pielite (infectia bazinetului), ureterite (infectia ureterului), cistite (infectia vezicii urinare), uretrite (infectia uretrei).

O alta cale de infectare a aparatului urinar este cea ascendenta, cu punct de plecare uretra (unii autori sustin ca ar fi cea mai frecventa, mai ales la femei). In general, pentru a putea sa se instaleze, o infectie trebuie sa se grefeze pe un aparat urinar cu factori patologici preexistenti (sa existe staza sau alterare parietala). Pe un aparat urinar indemn, o infectie externa sau chiar interna, de cele mai multe ori se localizeaza mai greu.

Infectiile specifice, cum ar fi tuberculoza, vor fi tratate în alt capitol.

O alta cauza de alterare a aparatului urinar este patrunderea în organism a toxicelor, notiune al carei sens este în prezent foarte larg; se spune chiar ca orice substanta poate deveni toxica în anumite conditii. Ne referim în special la medicamente. Secolul nostru a cunoscut o dezvoltare fara precedent a industriei drogurilor, a substantelor medicamentoase. Alterarea rinichiului poate fi lenta, cum ar fi de exemplu în tratamente îndelungate cu sulfamide, antibiotice, diuretice, antireumatice, clasic dându-se exemplul fenacetinei (prezenta în formula antinevralgicelor si a fasconalului), care este un toxic renal lent, determinând nefrita interstitiala, la o doza de 6 - 10 tablete pe zi, administrate timp îndelungat.

Dar cel mai dramatic tablou clinic este actiunea brusca a substantelor toxice asupra rinichiului, determinând o intoxicatie severa a acestuia, cu blocarea functiei, numita insuficienta renala acuta. Sînt descrise drept cauze ingestia de substante toxice exogene mercuriale (sublimatul), tetraclorura de carbon, dietilenglicolul (antigelul), acidul oxalic, fericianura de potasiu, ciupercile otravitoare (Amanita phalloides), produse iodate, unele medicamente (neomicina, polimixina, rifampicina la reluarea ei, sulfamide în cantitate mare, vitamina D2 incorect administrata), unele produse industriale (detergenti, vopsele, produse chimice fotografice) ingerate involuntar.

Patologia tumorala este în prezent foarte frecventa; tumorile cu localizare pe întreg aparatul urinar sînt exteriorizate clinic prin aparitia hematuriei (urini sangvinolente, uneori cu cheaguri), cu caracterele ei specifice: nedureroasa, spontana, repetata, abundenta, intermitenta, insidioasa, totala. Orice hematurie reprezinta o urgenta de diagnostic si de tratament, bolnavul trebuind sa se prezinte imediat la medic (unele hematurii nu se pot diagnostica decît fiind investigate în plin episod hematurie).

O alta cauza foarte frecventa de afectare a aparatului urinar este aparitia stazei la diverse niveluri, datorita fie unui obstacol pe calea urinara, fie extrinsec ei: litiaza (piatra) urinara poate bloca unul din rinichi, total sau incomplet, poate determina dilatatie voluminoasa deasupra acestuia cu compromiterea în cele din urma a functiei renale; poate da reflex chiar anurie (întreruperea functiei renale bilateral).

Blocajul poate sa aiba loc si la colul vezical, prin dezvoltarea unei tumori prostatice (cel mai frecvent adenomul de prostata), când se instituie retentia acuta completa de urina (bolnavul fiind în imposibilitate de a urina, desi senzatia mictionala este foarte puternica, fiind însotita de dureri intense hipogastrice).