Este o afectiune cu o frecventa destul de mare, constituind circa 2% din totali­tatea cancerelor viscerale.

Etiopatogenie: aceeasi ca a cancerelor in general. In aparitia lui au fost con­siderate, ca factori favorizanti, leziunile cronice ale pancreasului. Apare cu predi­lectie intre 50 si 70 de ani. Intereseaza ambele sexe aproape in aceeasi masura, existand o usoara predominanta la barbati.

Factorii de risc major in cancerul pancreasului sunt: fumatul, pancreatita cro­nica si diabetul zaharat.

Anatomie patologica: cancerul pancreasului se prezinta cel mai frecvent sub forma unui adenocarcinom, cu punct de plecare din celulele canaliculelor sau din acinii glandulari. Mai rar poate fi un sarcom. Localizarea cea mai obisnuita este capul pancreasului, urmand in ordinea frecventei corpul si coada.


Simptomatologie:

Simptomele sunt variate, in functie de localizarea si stadiul in care se gaseste cancerul. In stadiul incipient, indiferent de localizare, se manifesta sindromul dispeptic, pe primul plan fiind anorexia progresiva; mai pot aparea: meteorism abdominal, constipatie alternand cu diaree, mai rar dureri epigastrice "in bara". Concomitent cu sindromul dispeptic, incep sa se evidentieze si semnele de "impregnatie canceroasa": scadere ponderala, indispozitie, astenie, paliditate. in stadiul manifest se accentueaza sindromul dispeptic si simptomatologia generala si apar semnele determinate de localizarea tumorii canceroase: in cazul localizarii la capul pancreasului, se instaleaza un icter progresiv, avand caracter mecanic, insotit de dureri in crize localizate epigastric si iradiind in regiunea dorsala sau in umarul drept; in cazul localizarii la corpul pancreasului, datorita compresiunii plexului solar, apare sindromul pancreatico-solar, manifestat prin dureri violente (in crize sau continue), iradiate in spate si insotite de sughit si nevoia imperioasa de scaun.

Intr-un stadiu avansat, simptomatologia cancerului pancreatic este caracterizata prin fenomenele clinice provocate de metastaze sau de infectii secundare.

Durerea epigastrica cronica, icterul obstructi v si pierderea in greutate, sunt simp­tomele majore. La acestea se adauga: tulburarile de tranzit, greturile si varsaturile, febra si tulburarile psihice (stari depresive, astenie, anxietate, insomnie etc), Hepatomegalia, datorita obstructiei cailor biliare), splenomegalia (datorita invaziei canceroase), tumora abdominala (tot prin invazie) si tromboflebita, sunt semne tardive. Vezicula biliara destinsa (semnul lui Curvoisier) nu este atat de frecventa.

Examenul radiologie: intr-un stadiu mai avansat si cand este localizat la capul pancreasului, examenul radiologie reuseste sa arate largirea si deformarea potcoa­vei duodenale.

Examenele de laborator pot evidentia: anemie hipocroma, hiperleucocitoza, cres­terea vitezei de sedimentare a eritrocitelor, modificari ale fermentilor pancreatici in sange, urina si sucul duodenal (cresterea amilazemiei si amilazuriei, scaderea amilazei in sucul duodenal). In cancerul capului de pancreas cu icter mecanic se noteaza cresteri ale bilirubinemiei (bilirubina directa), ale fosfatazei alcaline si ale colesterolului; stercobilinogenul scade mult.

Pentru precizarea diagnosticului sunt necesare uneori examene suplimentare: arteriografia selectiva, spleno-portografia, ecografia, scintigrafia.

Evolutia cancerului de pancreas dureaza de la 6 luni pana la 3 ani; moartea este provocata de complicatii sau de aparitia unei boli intercurente.

Diagnosticul este dificil in stadiul initial, cand sindromul dispeptic si starea generala pot fi atribuite altor afectiuni. Este mai putin dificil cand se poate palpa tumoarea sau cand apare icterul, Examenul radiologie si cel de laborator inlesnesc mult diagnosticul.

Pierderea in greutate, inapetenta, icterul obstructiv si durerea epigastrica sunt foarte sugestive pentru cancerul pancreatic. Celelalte explorari precizeaza diagnos­ticul.

Diagnosticul diferential se face cu toate bolile cu icter si in special cu urma­toarele afectiuni: hepatita colestatica, ciroza hepatica primitiva si mai ales litiaza coledociana. Cel mai greu diagnostic este cel de excludere a pancreatitei cronice.

Prognosticul este grav.

Tratamentul este chirurgical. Interventia - facuta intr-un stadiu nu prea avansat si cand poate fi radicala - permite uneori supravietuiri.

Tratamentul medical este simptomatic. Chimioterapia si radioterapia nu au dat rezultate.